Timpul care trece, Indiferent și rece, Îmi mângâie fruntea Și parul și liniștea...
Incep să îmi număr anii, Și zâmbetele pe care unii Le-au desenat pe chipul meu, Ori lacrimile pierdute pe drumul greu.
Timpul se oprește atunci când îl strig, Îmi aduce soarele când îmi este frig, Apoi pleacă grăbit și indiferent, Lipsit de orice sentiment.
A trecut și pe la tine? Ți-a spus și ție că revine? Ai incercat sa îl oprești, Să-i spui tot ce îți dorești?
Privesc zâmbind în urma mea, La urmele lăsate de povestea mea, La pașii mei lăsați pe drumul anevoios Pe care alții îi vor urma sfios.
Atunci când timpul trece pe lângă mine, Si știu, bineînțeles, că nu mai revine, Adun fiecare secundă pierdută In graba lui rece și tăcută.
Ii aud foșnetul atunci când trece lent, Mereu prezent în orice moment, Îl ating și se sparge in clipe,mii și mii, Reușite, eșecuri,amintiri, fotografii.
Îl las sa plece într-un viitor necunoscut, Unde știu, mă va aștepta tăcut, Eu rămân in acest prezent poetic Unde-ncerc să prind timpul ostatic.
Timpul, hoțul care fură soarele și luna, Timpul care ne învață ce este furtuna, Timpul de care suntem dependenți De atâtea dimineți.
Fete cu defecte 